Resurrection

Vad ca toate blogurile care au murit prin jurul meu incep sa reinvie… Asa ca daca eu m-am dat la fund ultimul, ies la iveala tot ultimul
Well, de fapt nu este chiar asta motivul… motivul adevarat este acela ca sunt un butoi de nervi momentan.
Sa incepem in ordine cronologica (inversa):
1) Acum 15 minute ma trezesc cu un motan in casa. Surpriza, nu era Artois (care nu stiu pe unde umbla la ora asta…). Surpriza mai mare… si-a bagat ghearele in perdea. De vreo 10 ori, in locuri diferite.
2) Ultimele 3 zile am fost bolnav (cica se numeste faringita…). Le-am petrecut in cea mai mare parte in pat… Am fost tratat regeste de tata: micul dejun in camera (”ca in bucatarie e prea frig”), la pranz ma straduiam eu sa fac de mancare si el venea sa-mi mai aduca cate ceva, manca si pleca; ieri mi-a adus p pizza si a avut un efect mai puternic decat toate pastilele pe care mi le-a bagat maikmea pe gat :).
OK, deci tata a fost foarte OK: “stai in casa”, “nu te deranja, daca ai nevoie de ceva suna-ma” etc. In schimb, mama cred ca a fost mai a dracu’ decat de obicei: “iar n-ai dat mancare la caine” (tata uitase, afara ploua si era frig de ma kkm pe mine…), “nici azi nu te duci la scoala?” si evident urlaturile specifice cand mi-era lumea mai draga…

Well, anyway… Luni seara mi-a dat in sarsit telefonul lui (SE K750i), pe care l-am modat pana in panzele albe: a trecut o zi printr-un soft de W800, a doua zi inapoi la K750 (nu-mi place W800 nu intrebati de ce…). Oricum, acum sigur nu mai arata cum arata cand mi l-a dat

Si bomba serii, dupa prea mult timp petrecut la Adina la ceai… ma uit la Inima de tigan =))

Edit: am uitat sa mentionez ca de pe 23 martie am prietena, care s-a obfuscat toata in commenturile de mai jos ca nu am mentionat-o pe’aici :* Gata, nu mai suntem impreuna, s-a terminat urat. ha. ha. a tinut o luna…